Gata de toamnă, dar mai stau un pic
S-a scurtat ziua, iar pentru mine abia ăsta e primul semn că a venit toamna. Al doilea ar fi frecvența cu care coc pâinile. Iar al treilea, zilele pline de la Cup & Candle, de care mi-a fost dor.
La fix se potrivește vremea asta cu vederile pe care voiam să vi le las azi aici. Și poate nu întâmplător a plouat ieri și (se pare că ar ploua și azi), ci s-a gândit cineva să mă ajute să lucrez mai cu spor la ediția de toamnă a Târgului de frumos. Altfel se leagă lucrurile când afara e ca în mood board-ul pe care îl am în față, printat pe coli A4. Cum care ediție de târg? ASTA! :)
Împart lunile - septembrie și octombrie, în primă fază - pe săptămâni, iar săptămânile pe zile, zilele le frâng în segmente de ore, una câte una, și strecor, ca într-un puzzle în care pare că nu încap niciodată toate piesele (dar eu nu renunț și le îndes oricum), strecor deci tot felul de treburi. Listele mele au multe liniuțe, la un moment dat cred că o să mă tragă agenda de mânecă prin casă: alooo, nu ai bifat tot nici azi! Dar nu mă plâng, căci mai mult îmi place decât mă deranjează.
Săptămâna asta de se încheie am muncit mai mult online decât offline (de luni, gata, sunt în atelier mai mult decât la laptop și abia aștept!), am vorbit cu expozanții de la Târg de Frumos #deToamnă, am făcut planuri și am stabilit chestii, am țopăit cu gândul la ce veți spune când veți vedea ce frumos vine toamna la Casa Eliad, apoi am scris și am rescris și m-am jucat în Canva pentru vizualurile acestei ediții (fiți blânzi, încă învăț! :) ).
Pe de-o parte, abia aștept să se întâmple o nouă ediție #deFrumos, căci mi-e dor să fim împreună și să ne bucurăm de lucruri care mai șterg din apăsarea lumii și a timpurilor pe care le trăim.
Pe de altă parte, deși mai e o lună până atunci, am deja emoții și am intrat pe modul “cum o scot eu la capăt cu toate?”. Cine mă cunoaște bine știe însă că, deși mă întreb asta frecvent, mereu - cumva - tot o scot la capăt, până la urmă. Bine, îmi și place munca. Dar am și noroc la oameni care mă susțin.
Așadar, lista expozanților pentru Târg de Frumos #deToamnă este completă, voi povesti mai multe despre fiecare în curând; parfumurile pentru lumânările noi cu care vreau să vă fac să iubiți toamna sunt deja testate; ba chiar, cu puțin noroc, ar trebui să avem curând și toată vesela din colecția realizată cu Andreea Molocea (de la care lipsește acum luna august, am povestit pe Facebook la Cup & Candle ce și cum, și pentru care am dat comandă de stoc nou pentru lunile de toamnă).
Mai rămâne doar să îmi fac timp să dorm și să nu uit de exerciții, să-mi iau vitaminele și să mă hidratez bine, ca să pot să gândesc, să imaginez, să torn și să pregătesc tot ce mi-am propus.
Încep însă cu un moment de respiro această lună nebună ce urmează. Azi mi-am luat liber, ca să sărbătorim copilul mic. Cristianul împlinește 8 ani și am rezervat toată ziua pentru el: mergem să mâncăm înghețată prăjită :)), să alergăm și să ne colorăm la The Color Run și apoi, dacă mai rămâne timp, să ne uităm pe poze făcute din 2017 și până în prezent. Evident că va fi și cu tort, dar vedem dacă îl mâncăm azi sau duminică - cine poate alerga după ce mănâncă tort?! :))
Las mai jos ceea ce aminteam la început, niște vederi de sezon, cu o masă aranjată la Ulița Deal, împreună cu Ligia Tudor. Se încadrează perfect în mood-ul târgului nostru de toamnă. Enjoy, sper să vă placă!
Dacă îți place ce vezi aici și nu ești încă abonat, iată calea! :) Mulțumesc frumos!
La final, recomandări de timp liber, în caz că vă rămâne și nu mai aveți cu ce să îl umpleți. :)
Așadar:
A intrat în cinema filmul TATA (scris și regizat de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc). Îmi pare rău că nu am ajuns la premieră (ah, despre tumultul emoțiilor primei săptămâni de școală, altădată, stați să îmi revin :)) ), dar abia aștept să merg să văd filmul. O știu pe Lina de mulți ani și nu am nicio emoție că e minunat ce a ieșit. Iar dacă nu mergeți pe mâna mea, vedeți lista de premii pe care le-a primit deja filmul și nu mai aveți nicio scuză să spuneți pas.
După ani de înstrăinare, Lina, o jurnalistă din Moldova, primește un mesaj video tulburător de la tatăl său, muncitor în Italia, care îi arată vânătăile de pe brațe provocate de angajatorul său. Călătoria Linei pentru a dezvălui adevărul despre abuzurile la care a fost supus tatăl său la locul de muncă deschide rănile trecutului și o conduce la descoperirea unui tipar de violență domestică și suferință ce i-a marcat familia timp de generații.
Filmat în Italia, Moldova și România, „TATA” este o poveste puternică și emoționantă despre lupta unei fiice pentru a rupe ciclul de violență din familia sa și de a vindeca rănile trecutului, atât pentru ea și generațiile viitoare, cât și pentru cel care a rănit-o.
Tot pentru cinema mai am o recomandare, de la oamenii Bad Unicorn, în care am mereu bază că aduc pe ecrane filme de care avem nevoie. De data asta, ALBASTRU INFINIT, filmul lui Gabriel Mascaro, premiat cu Ursul de Argint.
Tereza a muncit toată viața ei cu speranța că într-o bună zi va putea să facă ce-și dorește. Dar, la 77 de ani, este uimită să afle că a pierdut orice fel de autonomie. Acum numai fiica ei matură îi poate permite Terezei să facă lucruri, cum ar fi să zboare cu avionul. Tereza nu poate să accepte asta și astfel pornește într-o călătorie care îi va deschide ochii.
Doamne, am văzut și eu, în sfârșit, Club 27, spectacolul de la Teatrul Metropolis! Nu aș trece așa de ușor peste acest spectacol de teatru, posibil chiar să revin cu un text separat doar despre bucuria asta de spectacol care te face să plângi cu sughițuri și să râzi în hohote, pe rând și uneori amândouă odată.
Este pur și simplu o bijuterie acest spectacol și îmi doresc să-l vadă multă, multă lume, pentru că merităm. Dar mai ales merită actorii (Cătălina Mihai, Ștefan Iancu, Tudor Aaron Istodor), regizorul (Alex Bogdan) & restul echipei (scenografie Clara Ștefana, lumini Raul Păcurar, foto Andrei Gîndac/ Two bugs).
A scris Cătălina Mihai (foto) un text, ceva deosebit, dar lasă că a scris, să vedeți cum joacă ce a scris! Spectacolul este o poveste care îmbină atât de multe planuri și atât de multe sunt AHA-urile din el și emoțiile și amintirile de când eram noi - toți - mai mici, încât cred că pot să-l văd și de zece ori, și tot găsesc ceva nou, din alt unghi, de fiecare dată. Atâta doar că-i imposibil să găsești bilet de zece ori, având în vedere că se dau mai ceva ca pâinea caldă (dar nu vă pierdeți speranța, vă promit că merită toate eforturile și ceva în plus!).Muzica este domeniul organizării emoțiilor. Un compozitor pornește de la o expresie pe care vrea să o exprime și cu ajutorul sunetelor distilează aceste emoții și aceste sentimente de care cu toții avem nevoie.
Eu eu zic că orice tip de muzică se raportează la un anumit tip de emoție și, sigur, anumite muzici transformă o emoție în alta, suprapun emoții, rup emoții și le pun cu fața la zid să sesizăm eventuala absurditate a existenței sau dimpotrivă, unele dintre ele ne alină, ne consolează.Deci cred că această componentă emoțională care există fără doar și poate în toate artele, în muzică este foarte vizibilă, „foarte audibilă” – ca să zic așa, e altceva. Sigur, dacă vorbim doar de muzica care se ascultă. Dar acum, mai nou, muzica este și însoțită de imagine.
Deci imaginea și sunetul sunt o combinație absolut letală – aș putea spune – din punct de vedere artistic. Stimulii sunt atât de mari, încât cred că arta viitorului va fi legată cumva și de această întrepătrundere între limbaje. - Dan Dediu, compozitor și pianist, pentru Europa Liberă România. Un interviu care mi-a plăcut mult și pe care îl recomand.
Nu uitați că nu s-a terminat Festivalul George Enescu, așa că încă mai puteți merge la spectacole. Detalii, pe site-ul oficial, AICI.Apropo de Festivalul Enescu, vedeți că până pe 21 septembrie au loc evenimente în Piața George Enescu. Timp de cinci seri, Piața George Enescu devine o scenă a excelenței culturale, unde publicul se bucură de concerte gratuite susținute de artiști și orchestre de prestigiu. Pe toată durata evenimentului, publicul poate vizita și expoziția „Preocupări și pasiuni ale membrilor Familiei Regale de-a lungul timpului”, cu lucrări realizate de bursierii „Tinere Talente” ai Fundației Regale Margareta a României. Detalii și program - AICI.
Dacă nu știți ce să mai citiți, vedeți idei la Ioana Bâldea Constantinescu. Le veți putea descoperi, din această toamnă, pe #CărțileIoanei, în favoarea reîmprietenirii cu lectura susținut de elefant.ro. În primul episod al rubricii #CărțileIoanei e recomandat romanul „Mereu cu gândul la ea”, de Jean Baptiste Andrea, carte câștigătoare a prestigiosului premiu Goncourt în 2023. Episodul este AICI.
Ceva ce vreau neapărat să văd, căci mi-e dor de Antoaneta Cojocaru. OFELIA.Afterlife. Despre care a scris minunat Ana Barton.
“Cînd vine toamna, că vine ea și anul ăsta, vă rog mult să mergeți s-o vedeți pe Antoaneta Cojocaru în spectacolul-concert „Ofelia Afterlife”, alături de trupa Beethoven Crisis, la Teatrul Metropolis. Textul, splendid, cum altfel?, e scris de Dan Coman și picurat în cuvînt și mișcare, în cafea și țărînă, în floare și borangic, în răsuflare și-n așezare de Antoaneta, căci ea o însuflețește, nu, n-o încarnează, o să vedeți de ce, pe Ofelia, da, Ofelia cea atît de bine știută de noi toți, de ei toți, cei din Shakespeare, dar mai puțin de ea însăși. Căci asta face Antoaneta Cojocaru, în acest spectacol diafan și răscolitor deopotrivă, ne spune cum numai ea știe să spună povestea Ofeliei din inima Ofeliei, locul cel mai necunoscut din toată nemurirea ei.”
OFELIA.Afterlife se joacă pe 25 sept, la Teatrul Metropolis, iar aici găsiți găsiți bilete.La final, niște piele de găină. :)
Dacă ți-a plăcut acest newsletter, posibil să le placă și altora. Poți să le dai de veste prietenilor tăi despre el, folosind butonul de share de mai jos. Mulțumesc!
Și o surpriză: special pentru cititorii acestui newsletter: avem 10% reducere la toate comenzile plasate în shopul nostrul, www.cupcandle.ro. Codul este #piua5minute, se aplică automat la toate comenzile peste 125 de lei și este valabil până 20 septembrie.













